În practica mea zilnică la cabinet, mă întâlnesc frecvent cu un scenariu frustrant pentru pacienți. Aceștia vin cu dureri cronice de spate sau cu o rigiditate persistentă a șoldurilor și îmi spun:

“Am făcut stretching luni de zile, merg la masaj, dar nu simt o îmbunătățire de durată. Ba chiar, uneori, durerea se agravează.”

Dacă privim situația strict biomecanic, trebuie să săpăm mai adânc. Problema nu este întotdeauna lipsa de mișcare, ci modul în care mușchiul Psoas reacționează la stres. Psoasul nu este doar o simplă pârghie mecanică responsabilă de ridicarea piciorului; el este un jucător cheie, atât anatomic, cât și neurologic.

Psoasul nu e doar un mușchi, e barometrul emoțional al corpului

Psoasul este singurul mușchi care conectează direct coloana vertebrală de picioare. Din punct de vedere terapeutic, vitală este legătura sa fascială (prin țesutul conjunctiv) cu diafragma – principalul mușchi al respirației.

Această punte fiziologică înseamnă că modul în care respirăm și starea psoasului sunt inseparabile.

Atunci când suntem stresați, sistemul nervos vegetativ activează mecanismul ancestral de “luptă sau fugi” (fight or flight). Corpul se pregătește de acțiune: psoasul se tensionează instantaneu pentru a stabiliza trunchiul sau pentru a ne ghemui într-o poziție de protecție (poziția fetală).

Starea de “Îngheț” și durerea cronică

Dacă stresul devine cronic sau dacă organismul procesează o traumă, corpul poate să nu mai revină la starea de relaxare, rămânând blocat într-o stare de “îngheț” (Freeze).

În acest scenariu, psoasul rămâne contractat permanent, ca și cum ar proteja continuu organele abdominale și coloana vertebrală. Această creștere a tonusului nu este o simplă scurtare musculară cauzată de sedentarism, ci o reacție defensivă a sistemului nervos.

De ce este o greșeală stretching-ul agresiv?

Dacă un mușchi este tensionat pentru că sistemul nervos percepe un pericol, stretching-ul agresiv sau masajul profund dureros este ca și cum ai turna gaz pe foc.

Corpul percepe acea întindere sau presiune forțată ca pe o agresiune. Reflexul de apărare se intensifică, iar mușchiul se contractă și mai tare pentru a se proteja (reflex miotatic). Rezultatul? Mai multă durere și rigiditate.

Abordarea Biomecanică Corectă în Chiropractică

În cadrul unui tratament de chiropractică și terapie manuală, obiectivul nu este alungirea forțată a mușchiului, ci restabilirea sentimentului de siguranță la nivelul țesuturilor.

Iată cum abordăm corect această problemă:

1. Tehnici indirecte: În loc de manipulări dure, folosesc atingeri și mobilizări fine care ajută sistemul nervos să se calmeze (down-regulation).

2. Reglarea respirației: Detensionarea diafragmei are un efect direct și imediat asupra relaxării psoasului.

3. Viziune holistică: Nu tratez șoldul izolat. Investighez legătura dintre coloană, bazin și sistemul nervos, deoarece cauza tensiunii este rareori acolo unde simțiți durerea.

Impactul ascuns asupra Coloanei Lombare

Un psoas contractat cronic nu doar că “doare”, dar modifică biomecanica întregii coloane. El trage vertebrele lombare în față și în jos, accentuând lordoza și creând o presiune enormă pe discurile intervertebrale (L4-L5, L5-S1).

Multe hernii de disc sunt, de fapt, victimele unui psoas care a scurtat spațiul articular ani la rând. De aceea, nicio ajustare vertebrală nu va ține pe termen lung dacă nu detensionăm întâi acest “arc” puternic.

Nervul Vag și relaxarea profundă

Legătura dintre psoas și diafragmă este cheia către Nervul Vag. Când lucrez manual pe abdomen (visceral) sau aplic tehnici de presopunctură blândă, scopul este activarea sistemului parasimpatic (starea de “odihnă și digestie”).

Fără această comutare neurologică, orice masaj este doar o frecție superficială. Pacienții mei observă adesea că, după o detensionare corectă a psoasului, nu doar că spatele se relaxează, dar au un somn mai profund și o digestie mai bună.

Sfatul meu pentru acasă: Nu forța, respiră!

Deviza mea este: “Nu trage de el, vorbește cu el”. Mușchiul psoas este plin de senzori de poziție, iar o abordare brutală îl face să se închidă.

Dacă te confrunți cu dureri lombare recurente, încetează să forțezi stretching-ul clasic. Începe cu respirația abdominală:

• Întinde-te pe spate, cu genunchii îndoiți.

• Respiră profund în abdomen timp de 5 minute.

• Lasă spatele să se topească în podea.

Aceasta este prima și cea mai importantă formă de “stretching” pentru psoas.

Sănătatea ta este o chestiune de echilibru, nu de forță. Pentru o evaluare completă și o abordare care tratează cauza, nu doar simptomul, te aștept la cabinet.

👉 Programează o evaluare aici și hai să redăm libertatea de mișcare corpului tău.